Nothing but Jazz

Asa cum am promis, o sa incerc sa va fiu ghid pentru o calatorie sprituala in lumea jazz-ului.

Poate ar fi normal sa incep in ordine cronologica, sa vorbesc despre istoria jazz-ului... de fapt nici eu nu prea stiu toata istoria (as putea sa caut cu google dar ce rost are) asa ca o sa spun si eu cateva lucruri mai dupa ureche:

In principiu, acest gen de muzica s-a nascut in ritmurile tobelor africane, a traversat oceanul si a fost introdus in America odata cu sclavii care munceau pe plantatiile de bumbac. ... arsita, toropeala, cateva bice pe spinarea sclavetilor ca sa ii mai energizeze si acestia incercau sa isi mai aline durerea in tanguieli inabusite.

New Orleans se considera a fi locul de nastere al Jazz-ului, dupa care acesta a "calatorit" de-a lungul fluvuiului Mississippi pana in St. Louis si Chicago si de acolo s-a raspandit in toata America.

Interesanta e originea cuvantului - to jazz= a pacatui, a curvi; jazzbow=curvar. Probabil ca bordelurile din New Orleans aveau peretii subtiri si nah... ceva scartaieli ritmice ale patului plus niste "solo-uri" care prevesteau orgasmul, acompaniate de alte gemete din camera alaturata si de bocaniturile care se auzeau de la etaj si iata cum se naste muzica. Acum ziceti si voi, poate exista ceva mai frumos de atat? Exact, jazz-ul e cel mai tare.
Ma rog, unii atribuie alte origini acestui cuvant, cum ca ar fi fost inventat prin San Francisco si ca nu stiu cine isi promova muzica ca fiind jazz. Niste pudici. Chiar daca ar fi adevarat, mie mi se pare mai interesanta prima varianta.

Acum, nu e chiar asa de simplu cum am descris eu. Jazz-ul este o adevarata corcitura de stiluri - ragtime (muzica de pian cantata prin baruri), dixieland (muzica country, cu accente africane venita la oras - New Orleans - si cantata cu instrumente mai sofisticate), Boogie-Woogie (derivat din blues; sau poate bluesul e derivat din boogie?)

Inca de la inceput jazz-ul a evoluat pe doua directii
- negro spiritual si gospel - probabil ca negrii de pe plantatie nu mai puteau sa spere decat la mantuirea din viata de apoi; se mai strangeau seara in jurul focului si incercaus sa re creeze atmosfera tribala de prin locurile lor de bastina. Numai ca stapanii nu le dadeau voie sa danseze (probabil sa nu fie obositi a doua zi?) si nici sa bata la tobe (poate prea zgomotoase?) asa ca faceau si ei ce puteau. Sincer sa fiu, daca preotii nostri ar canta si ei gospel in loc sa cante pe nas, probabil ca m-as duce mult mai des la biserica.
- jazz, cu toate subgenurile ulterioare - o muzica ritmica dar sincopata - probabil primii artisti care au promovat acest gen nu aveau cine site ce studii muzicale si se mai impleticeau la citit partituri (daca stiau sa o faca) iar cand cantau dupa ureche poate nu isi mai aminteau exact si incepeau sa improvizeze



Tot din jazz deriva si blues-ul. Nu o sa spun o vorba despre blues, il las pe dooku sa faca un topic separat.

Probabil ritmul este caracteristica esentiala a jazz-ului, este cea ce l-a facut sa devina atat de popular. In anii '20 era muzica dupa care se dansa in intreaga America. Va vine sa credeti? Cum danseaza ai nostri azi cand aud manele, cum se danseaza prin dicoteci pe muzica house, asa se dansa pe vremuri pe muzica de jazz. Evoluam, evoluam, nu?

Adevaratul "boom" s-a produs in perioada anilor '20-'30 - Chicago, euforie, betie (ca doar era prohibitie, nu?), mafioti, glamour, in fine, toata lumea are o imagine destul de clara pentru ca s-au facut nenumarate filme despre aceea perioada. In marile orase erau strazi intregi cu barur si cluburi unul langa altul iar muzicienii treceau si ei cu usurinta de la un stabiliment la altul (sa vada poate le pica si lor un contract, sa vada ce face concurenta, sa isi gaseasca alti parteneri cu care sa formeze o orchestra etc). Practic studierea concurentei le-a prins foarte bine pentru ca au inceput sa invete unii de la altii, au preluat idei, ce mai... knowledge sharing cu mult inainte sa se inventeze termenul. Rezultatul a fost remarcabil - jazz-ul a evoluat rapid de la muzica de amatori la muzica foarte elaborata.

Cluburile mai mici nu isi permiteau sa plateasca prea multi muzicieni asa ca s-au consacrat formule restranse - 3 (pian, contrabas, tobe), 4 (pian, contrabas, tobe, saxofon/trompeta) si de aici incolo fiecare cat isi permitea... pana la big-band-uri cu 25 pana la 50 de muzicanti. Ca sa isi poata permite sa plateasca un big-band, clubul respectiv trebuia sa fie foarte luxos sau foarte mare (club de dans). Datorita formulelor in care se canta dar mai ales locurilor (club mic sau club de dans) au aparut din nou variatii in muzica de jazz. Specific big-band-urilor este genul Swing (a legana) - cu un ritm mai alert, improvizatie mai multa si Sweet (dulceag) - ceva mai lent, mai lasciv (bun pentru "vrajeala")

Iarasi ceva interesant - stilul Scat - arta de a improviza cu vocea, ca si cand ai canta la un instrument. Nu stiu sigur daca este adevarat dar se spune ca totul a inceput de la Louis Amstrong ... ati auzit de el, nu? a fos trompetist, nu? Ei bine, Louis trompetistul si-a uitat intr-o seara instrumentul acasa dar trebuia sa cante. Nu avea cu ce asa ca a improvizat. A cantat cu vocea imitand ceea ce ar fi trebuit sa cante din trompeta. Vocea aia a lui gajaita (se pare ca avea o problema la gat) l-a facut celebru peste noapte.



Petrecerea s-a terminat brusc cand a inceput criza economica si apoi al II-lea razboi mondial. Majoritatea big-band-urilor au disparut pentru ca erau prea scumpe. Au mai ramas doar vre-o 3 orchestre importante - Duke Elington, Count Basie (ai dracu' negrii astia, parca ar fi tiganii nostri - rege, imparat, presedinte international )) si Glenn Miller (se vede ca era alb ca altfel sigur il chema King). Miller a murit la sfarsitul razboiului (accident de avion cand se ducea pe front sa mai ridice moralul trupelor) dar brand-ul a ramas.



Dupa razboi iar a inceput sa isi ia avant economia, iar au inflorit cluburile iar in cluburi ce sa se cante? Jazz, bineinteles ca doar nu o sa se cante Mozart. Bun, hai nu Mozart dar totusi, au aparut consumatori mai rafinati care vroiau altceva decat muzica comerciala. Si artistii isi doreau sa isi impinga limitele sa cante si ceva mai sofisticat. BeBop este stilul care s-a cantat pana in anii '50 si in aceasta perioada s-au nascut "legendele" - Charlie Parker, John Coltraine, Miles Davis, Dizzie Gillespie (hai sa zic doar 4 care mi se par cei mai reprezentativi dar mai sunt multi altii



V-a placut piesa de mai sus? So what? Este o piesa superba doar ca iti trebuie ceva "antrenament" sa o apreciezi la adevarata valoare. Se spune ca BeBop-ul a omorat jazz-ul. Ei, nu l-a omorat de tot doar ca jazz-ul a suferit o schimbare destul de abrupta de directie - de la muzica sofisticata dar accesibila maselor la muzica ultrasofisticata ce se adresa elitelor.
Au innebunit cu totii? Nu, doar au vrut sa experimenteze, sa impinga muzica catre teritorii nici de ei banuite. Dupa un timp, dupa ce si-au satisfacut setea de explorare, s-au mai linistit. Exact asa s-a si numit ce a urmat - Cool... un cognac inainte, o tigara dupa si o noapte de dragoste.



Jazz=America? Da, dar nu si in anii '60 pentru ca atunci Jazz-ul a insemnat plaja de la Ipanema sau muntele Corcovado. Antonio Carlos Jobim si Juao Gilberto au facut cunoscut lumii intregi Bossa Nova si cat de frumoasa este muzica braziliana. Si daca tot am mers in America de Sud nu pot sa nu il amintesc si pe faimosul compozitor de Tango - Astor Piazzola



Anii '80 au insemnat din nou schimbari puternice in lumea jazz-ului. Daca in anii '30 jazz-ul domina lumea, acum pop-rockul era la putere. Electronica si-a facut simtita prezenta si in felul cum se face muzica. Nici artistii de jazz nu puteau sta deoparte asa ca au inceput sa inlocuiasca pianul cu sintetizatorul, contrabasul cu chitara bass, uneori tobele clasice cu unele electronice... Daca exista pop-rock de ce sa nu fie si jazz-rock? Cum se putea un nume mai potrivit pentru acest nou stil decat Fusion? Jazz-ul este frumos si pentru ca oamenii care fac aceasta muzica nu imbatranesc niciodata. Acelasi Miles Davis care in anii '50 canta BeBop, in anii '60 Cool, s-a reinventat inca o data si a inceput sa experimenteze Fusion. Totusi, eu cand aud jazz-rock ma gandesc intai si intai la Chick Corea. Daca Fusion a fost un experiment de succes de ce nu si influente din alte stiluri? World Fusion despre asta vorba - influente din Ethnic music (afro-jazz, latin-jazz etc). Si romanii au incercat si le-a iesit (desi e cam greu sa compari cu ce se canta in America)



Ca si in muzica clasica si in jazz exista tendinte de a imbina noul cu vechiul, luand nastere astfel curente precum NeoBop, NeoClassical, Modern Creative, NewBossa. Se reiau teme mai vechi folosindu-se instrumente electronice si sonoritati moderne, artisti care au experimentat instrumentele electronice se intorc la cele clasice... eu personal sunt cam in ceata. Nu cred ca mai exista un anume still de jazz ci mai degraba un anume stil al unui anume muzician. Singurul stil "standardizat" ar fi Acid Jazz - un fel de jazz facut de DJ

multumesc Radule, e o istorie frumos spusa si "ilustrata". si mai am de citit la ea

cum de asemenea ar trebui sa reiau o carte, spre bucuria mea am avut-o in biblioteca adolescent fiind: Jazzul de Andre Hodeir.
la fel ca istoria lui Louie Armstrong, un omulet extraordinar.
ce mi-a ramas in mod deosebit in minte a fost epoca swing-ului precum si cea de inflorire a New Orleans, un "must see" in viata mea.

Bun, cu istoria am terminat-o.

De acum incolo o sa incerc sa-i prezint pe cei mai semnificativi artisti de jazz si cateva din creatiile lor.

Nu voi folosi nici un fel de ierarhie. As putea sa o iau in ordine alfabetica dar parca e prea ca la scoala. As putea incerca o cronologie dar cred ca ne-am plictisi pana ajungem in zilele noastre. As putea sa incerc sa spun care au fost cei mai reprezentativi artisti pentru fiecare instrument in parte dar si asta ar putea duce la monotonie. Pana la urma asa cred ca e cel mai bine - IMPROVIZATIE. Voi vorbi despre cine imi trece mie prin minte la un moment dat. Poate voi face conexiuni intre artisti (faptul ca au cantat impreuna sau canta la acelasi instrument) dar poate voi face alegerile si la nimereala. Pana la urma conteaza mai putin. Importanta este muzica

si inca 2 concerte cu Mike Stern. Sunt super. Traiasca google!

Romania nu se poate lauda cu prea multi artisti de jazz. Ma refer la cei de talie mondiala. In parte si pentru ca nu avem cultura in domeniu, nu prea sunt scoli de muzica in domeniu, nu este un gen muzical prea raspandit dar pe de alta parte este si foarte greu pentru cineva din Romania sa fie bagat in seama de catre cei mari. Aura Urziceanu este printre putinii romani care a reusit - o voce extraordinara, mult talent si un pic de noroc dar si ghinion.

S-a nascut in 1946 intr-o familie de muzicanti foarte talentati. Se pare ca si taica-su canta foarte bine dar eu stiu doar de fratele ei, de George Urziceanu care era un violonist senzational.
Aura si-a inceput cariera ca si cantareata de muzica usoara - un stil foarte popular in anii aceia. I-a cam uimit pe toti cu vocea ei. Am gasit 2 piese fantastice. Prima este o compozitie a lui Nicu Alifantis - senzationale si muzica si versurile si interpretarea iar a doua - un duet ireal - Aura si Aurelian (chiar 2 voci de aur)



Spuneam de noroc. Nu mi-e foarte clar cum s-a intamplat. Ori l-a intalnit pe Duke Elington cand acesta a venit la Bucuresti ori el a auzit de ea pe la vre-un concert de afara... Cert este ca i s-a propus un contract cu orchestra Duke Elington. La vremea aceea era cel mai tare big band de jazz din lume. Norocul a facut sa prinda fereastra intredeschisa de ceausescu in '68 si inceputul anilor '70. Cine a prins atunci trenul l-a prins. Ea si cu Gheorghe Zamfir au reusit sa devina artisti cunoscuti la nivel mondial. Ghinionul a facut ca Duke Elington sa moara la scurt timp dupa ce a luat-o pe Aura cu el si astfel toate planurile de viitor s-au cam dat peste cap. Se spune ca Aura ar fi avut o voce chiar mai tare decat Ella Fitzgerald (considerata cea mai buna cantareata de jazz din toate timpurile), se spune ca putea acoperi nu mai putin de 5 octave (cred ca numeri pe degete oamenii care pot asa ceva). E greu sa imi dau seama. Prea multe referinte nu am gasit.
Am gasit cateva piese din anii 70 - Jocul Tambalelor de Johnny Raducanu - o compozitie cu care i-a spart pe americani, Sanie cu Zurgalai - o piesa din folclorul romanesc care a facut inconjurul lumii fiind tema pe care Nadia Comaneci ii uimea pe toti cu executiile ei de nota 10, Iarna - o alta compozitie a lui Johnny si un concert cu o orchestra dirijata de Richard Oschanitzky





Si pentru ca Youtube nu e prea generos si nu am putut gasi nimic din activitatea Aurei de peste ocean, mai pun 2 suplimente tot de pe la noi:



A plecat din Romania, dupa cum spuneam, impreauna cu Duke. Dupa acea lucrurile sunt cam in ceata. Cert este ca s-a insurat cu bateristul canadian Ron Rully. In biografia ei se spune ca a cantat alaturi de Quincy Jones sau Thad Jones. Nu e prea clar daca a cantat impreuna cu ei sau doar pe aceeasi scena. Am impresia ca a doua varianta e mai plauzibila. De cantat a cantat pe scene foarte mari - Village Vanguard, New Port Jazz Festival, Carnegie Hall.

Dupa revolutie a facut destule concerte si in Romania. Am fost si eu la cateva. Unele au fost ok, altele un pic dezamagitoare, tinand cont de faima ce ii inconjoara numele parca imi doream mai mult. Poate a imbatranit si nu mai poate. De aceea nu o sa mai pun alte piese, decat una din concertul sustinut cu Duke Elington Orchestra (dirijata de fiul lui Duke)

Multumesc jazzman, sa stii ca nu faci asta in van!

Am reeditat postarile vechi - continutul l-am mutat pe un blog separat si aici am pus doar linkurile. Am facut asa pentru ca pagina se icnarca foarte foarte greu fiind plina cu filmulete si se plictisea lumea cu asteptatul inainte sa se plictiseasca cu cititul.

Ce bine ca s-a dezghetat lumea pe aici, intaresanta povestea micului francez si musica e placuta.

Ma bucur Iceule ca ti-a placut.

Muzica de jazz este foarte frumoasa, dar este putin cunoscuta in Romania si este pacat.
Uneori e mai greu de inteles si este si foarte mult gunoi care se vinde sub eticheta "jazz". De altfel si la rock e la fel. De exemplu, imi place mie Iris pentru ca am copilarit cu muzica lor, dar daca ii pun langa Metallica ... mai bine nu-i mai pun. De aceea o sa incerc sa fac niste selectii cu muzicieni de jazz care chiar merita ascultati si apreciati.
Merge mai greu pentru ca nu stau foarte bine cu timpul si dureaza sa tot sap pe youtube dupa piesele cele mai bune.

Pana una alta, va urez tuturor La multi ani! ca n-am facut-o pana acum (sa-mi fie rusine) si sper ca anul asta sa fie mult mai bun decat anul care a trecut.

Orice muzica buna de calitate isi are farmecul si complexitatea ei, in final ideea e ca pe fiecare dintre noi un anumit gen ne ghidila placut la ureche si ne place sau nu!